Ceaiul adevărat, o alternativă bună pentru cafea

De când am început să scriu în mod consistent pe blogul Etiquette Training, inevitabil m-am lovit de întrebarea „ce face dintr-un om obișnuit un om rafinat, magnetic?”. Studiind în detaliu acest lucru am constatat că, întâi de toate, un om rafinat are o gamă extrem de largă de cunoștințe din domenii relevante acestei arte de a fi plăcut oriunde, oricând. Cunoașterea ceaiurilor și rafinamentul în consumarea acestuia reprezintă unul dintre capitolele incluse în ceea ce aș numi lady și gentlemanul moderni.

Așadar, hai să ne cunoaștem ceaiurile, de ce tipuri sunt și care sunt beneficiile lor. Apropo, dacă citești atent articolul, vei afla și de ce cafeaua cafeaua nu e neapărat cea mai bună opțiune din piață pentru un tonic la prima oră a dimineții.

Ceaiul adevărat vs. Ceaiurile din plante

Hai să facem mai întâi distincția dintre ceaiurile considerate ca fiind „true teas” sau ceaiuri adevărate și ceaiurile din plante. Ceaiurile din plante sunt, în fapt, infuzii și se fac prin înmuierea/infuzarea unor rădăcini sau frunze de plante în apă fierbinte. Acestea pot fi uneori amestecate cu ceaiurile adevărate. Aceste amestecuri sunt numite ceaiuri aromate.

Ceaiul adevărat se face folosind o plantă numită Camellia sinensis. Deci, dacă vreodată auzi oameni spunând că doresc ceai adevărat, de fapt se referă la ceai făcut din planta aceasta. Singurele tipuri de ceai adevărat sunt următoarele:

  • Ceai verde;
  • Ceai alb;
  • Ceai Oolong;
  • Ceai negru;
  • Ceai Pu-erh.

Planta Camellia sinensis conține cofeină. Ce e interesant este că, de fapt, această plantă conține mai cofeină în concentrații mai mari decât boabele de cafea (un pic ironic, nu?). Cafeaua e mai tare decât ceaiul pentru că dozele consumate sunt mult mai concentrate.

În esență ceaiul acționează ca un tonic ce poate activa ca o alternativă la cafeaua clasică, mai ales dacă vrei o băutură care să îți crească nivelul de energie fără să îți strice ritmul circadian.

Acestea fiind spuse, hai să aflăm mai multe despre fiecare tip de ceai.

Ceaiul Alb

Ceaiul alb e cel mai puțin procesat ceai dintre toate. Frunzele sunt culese și apoi uscate afară în lumna naturală. Toate ceaiurile albe sunt produse în provincia Fujian din China și doar frunzele tinere de ceai sunt folosite pentru producția acestui tip de băutură.

Există două subtipuri de ceai alb:

  • Silver Needle: la care se folosesc muguri ai plantei de ceai și are un gust dulce ca de fagure de miere;
  • White Peony: la care se folosec atât muguri cât și frunze, având un gust dulce dar ușor amărui.

Ceaiul alb este accesibil ca și gust pentru oricine. De aceea, dacă abia acum îți începi călătoria în lumea ceaiurilor adevărate, acesta ar fi un punct bun de început. Din punct de vedere cromatic, ceaiul alb se distinge prin culoarea sa galben deschis, cu ușoare tente de verde crud.

Ceaiul Verde

Ceaiul verde este făcut printr-un proces ușor diferit. Frunzele sunt culese și uscate, apoi sunt trecute printr-un proces suplimentar de dezhidratare prin coacere sau expunere la aburi calzi la temperaturi foarte ridicate. În timpul procesului de uscare, producătorii rulează frunzele în forme de perle sau bețe lungi, în funcție de variațiunea de ceai pe care vor să o producă.

Câteva subtipuri de ceai verde ar fi:

  • Gunpowder – e un ceai chinezesc și e caracterizat de forma granulară ce se aseamănă cu gloanțele;
  • Matcha – se produce prin sfărâmarea frunzelor de ceai într-o pudră fină înainte de adăugarea apei;
  • Genmaicha – este un amestec specific japonezilor care combină frunzele de ceai verde cu boabe coapte ale unor plante făinoase precum orezul.
  • Sencha – este cel mai popular tip de ceai în Japonia, la care se folosesc frunzele simple.

Ca și arome, frunzele de ceai verde chinezești sunt prăjite pentru a produce un gust mai amărui, pe când cele japoneze sunt aburite pentru a păstra aromele vegetale.

Vizual, poți distinge ceaiul verde prin faptul că, de regulă, are o culoare verde deschis cu o ușoară nuanță gălbuie.

Ceaiul Oolong

Este consumat în principal în China. Este mai tare decât ceaiul alb dar mai moale decât ceaiul negru. Frunzele de ceai oolong trec printr-un proces de ofilire, rulare urmat de o perioadă scurtă de oxidare și apoi uscare. Deși frunzele de ceai oolong trec printr-un scurt proces de fermentare, acesta este oprit repede prin expunerea frunzelor la temperaturi ridicate.

Subtipurile de ceai oolong sunt numite de multe ori după munții de pe care au fost culese frunzele, întrucat condițiile de mediu afectează semnificativ aroma finală a ceaiului.

De regulă, acest tip de ceai are o culoare similară chihlimbarului sau, în unele cazuri e de un verde deschis. Cele mai puțin oxidate ceaiuri sunt numite pouchong. Acestea de regulă au un fust similar ceaiului verde și au și arome florale. Unul dintre cele mai oxidate ceaiuri se numește Da Hong Pao și, evident, își are originile tot în China. Acest tip de ceai are o aromă tare, ușor similară cu a malțului.

Ceaiul Negru

Este cunoscut în China ca „ceaiul roșu”. Este cea mai procesată variațiune de ceai. Frunzele de ceai negru trec printr-un proces de ofilire, rulare, oxidare și uscare ce rezultă în ceaiuri cu o culoare maronie sau cu tente spre roșu.

Ceaiul negru se produce cel mai mult în China și India. Regiunile în care se cultivă cel mai des sunt Assam și Darjeeling în india. Pe locul 3 ar fi regiunea Nilgiri din Sri Lanka. De ce sunt relevante numele acestea? Întrucât de multe ori variațiunile de ceai negru sunt denumite după regiunea de proveniență.

Spre exemplu:

Ceaiurile negre de Assam sunt oxidate complet pe când cele de Darjeeling sunt semi-oxidate. Asta înseamnă ca frunzele de Assam sunt fermentate complet spre deosebire de cele de proveniență din Darjeeling, care sunt expuse unui timp mai scurt de fermentare. De aceea, ceaiul de Assam are o culoare maro închis și cu arome mai tari, pe când cel de Darjeeling e de regulă de un ocru mai deschis sau poate chiar verde, și poat avea chiar și alte arome complementare de origini florale sau de fructe.

Ceaiul de Ceylon variază ca și culoare de la culoarea mierii la un maro cu tente de vișiniu. Frunzele de ceai de Ceylon sunt subțiri și lunguiețe. De regulă, aceste ceaiuri sunt aromate și pot avea tente de aromă de ciocolată, citrice sau alte condimente.

Ceaiurile chinezești sunt produse în general în provincia Yunnan și au arome puternice. De regulă, băutorii înrăiți de ceai sunt atrași de această variațiune.

Evident, nu putem vorbi despre ceaiuri fără să menționăm și Earl Gray, ceal mai popular ceai la britanici. Deși, teoretic, nu e un ceai negru, este o infuzie la care se folosesc frunze de ceai negru. Infuzia de regulă include bergamot, care are o aromă puternică similară citricelor.

Chai este un tip de ceai aromat cu condimente precum piper, cardamon, ghimbir și scorțișoară. La fel ca și Earl Gray, nu e chiar un ceai 100%, ci o infuzie la care se folosesc și frunze de ceai negru.

Ceaiul Pu-erh

Acest tip de ceai este recunoscut pentru efectele sale terapeutice și apare în două mari variațiuni:

  • Crud – se produce prin culegerea frunzelor de Camellia Sinensis și expunerea lor imediată la temperaturi ridicate. Aceste temperaturi elimină enzimele care duc la oxidarea frunzelor. De regulă, ceaiul ce rezultă din aceste frunze este asemănător ceaiului verde;
  • Învechit – rezultă din expunerea frunzelor la oxidanți pe perioade îndelungate, între 10 și 15 ani. Există și variante mai înalte calitativ, în care frunzele sunt lăsate să se oxideze și până la 50 de ani. În esență, aceste frunze sunt tratate ca vinul roșu, în ce privește creșterea calității odată cu vârsta. Ca și culoare, acest tip de ceaiuri sunt de un vișiniu închis.

Acestea sunt tipurile de ceai adevărat. Prin ceainării vei mai găsi ceaiurile Rooibos și infuziile de plante, dar acestea nu se fac folosind Camellia sinensis. Rooibos se face folosind frunze de Aspalathus linearis, care sunt cultivate aproape în exclusivitate în Africa de Sud. Frunzele de Rooibos nu conțin cofeină, dar au o aromă ușor picantă, cu tente de vanilie, caramel și miere. Cam atât pentru moment. Tu ce părere ai? Ar mai fi și alte informații de aflat despre principalele tipuri de ceaiuri? Dacă da, scrie un comentariu ca să aflăm și noi și întreaga comunitate. Pe curând!

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *