Incidentul diplomatic sofagate – studiu de caz despre efectele nerespectării protocolului
Protocolul în afaceri și cel instituțional-public sunt discipline care sprijină domenii cu greutate precum diplomația. În această idee, bănuiesc că ai citit / văzut la știri despre incidentul diplomatic numit „sofagate” în care Ursula von der Leyen nu a avut unde să se așeze lângă Charles Michel și președintele Turciei, Recep Erdogan. Detaliile articolului le găsești aici.
Pe scurt, un extras din articolul Digi24 despre incidentul sofagate:
La începutul întâlnirii oficiale, Charles Michel și Recep Erdogan se așază pe cele două scaune alocate, în timp ce von der Leyen rămâne pur și simplu în picioare, fără să știe unde ar trebuie să stea. În cele din urmă i s-a oferit un loc pe o canapea vizavi de ministrul turc de Externe, care ocupă un rang inferior în protocolul diplomatic.
Este un foarte bun studiu de caz despre importanța respectării unor principii de protocol în vederea prevenției unor astfel de incidente și ce repercusiuni poate avea ignorarea acestora mai ales in ce privește managementul reputației unui brand.
Ce s-a întâmplat
Conform domnului Pîrvulescu din articolul de mai de mai sus, Ursula von der Leyen și Charles Michel au același nivel de importanță ca statut. Așadar, aranjamentul din sală ar fi trebuit să reflecte acest lucru.
Personalul de protocol care s-a ocupat de pregătirea delegației ar fi trebuit să convină în prealabil asupra unui setup care să fie agreat de ambele părți.
Chiar și dacă s-ar fi schimbat ceva în ultimul moment, ofițerul de protocol al lui Erdogan ar fi trebuit să informeze delegația ca să le dea timp de reacție.
În ce privește dinamica dintre Charles Michel și Ursula von der Leyen, aceștia, din ce am înțeles, au mers în calitate de parteneri, pe picior de egalitate ca statut, în această întâlnire. Deci, chiar și dacă era un bărbat în locul doamnei von der Leyen, e de datoria celor doi parteneri de delegație să aibă grijă unul de celălalt și să își protejeze reciproc demnitatea. Acestea fiind spuse, în acel context, este greu să judecăm decizia lui Charles Michel ca fiind nepotrivită, întrucât nu ar fi deservit niciunui scop nobil să creeze o scenă dramatică în cadrul întâlnirii. Așadar, personal, consider că a abordat corect situația dificilă cu care s-a confruntat.
Fundamental, rolul protocolului instituțional public este de a implementa procese care să faciliteze crearea de relații constructive între organizații, state, etc.. E destul de clar că aici s-au făcut greșeli de începători în ce privește informarea în timp util a membrilor delegației cu privire la succesiunea de activități a evenimentului.
Cât despre gradul de premeditare al gestului, mă abțin să susțin dacă a fost sau nu premeditat totul întrucât nu cunosc detaliile din spatele cortinei, dar ce pot sa spun este asta:
1) Nu contează ce încercăm să comunicăm, contează ce se înțelege;
2) Una dintre datoriile specifice ale gazdei e să asigure o ședere plăcută oaspeților săi, indiferent de ce poziție sau culoare politică are fiecare. Această sincopă în cadrul întâlnirii a generat disconfort care ar fi putut fi evitat cu ușurință dacă se punea mai mare accent pe comunicarea dintre direcțiile de protocol și persoanele implicate în mod direct în activitate.
Efecte
Vedem astfel că, din acest incident, fiecare dintre cele 3 părți s-a ales cu câte o „etichetă”:
1) Recep Erdogan – „mitocan sexist” pentru că, aparent, nu a asigurat un setup corect, care să respecte demnitatea instituțiilor reprezentate de oaspeți;
2) Charles Michel – „caracter slab și lider nedemn de încredere” pentru că, în ochii opiniei publice europene, nu a apărat demnitatea doamnei de lângă el, în condițiile în care, în cadrul acestei delegații, ei au mers „la pachet”;
3) Ursula von der Leyen – „martir” pentru că a suferit ignoranța partenerului și mitocănia gazdei.
Sunt precise aceste evaluări din partea opiniei publice?
Tind să cred că nu. De regulă, adevărul este undeva la mijloc. Mai mult, informații ulterioare evenimentului au demonstrat exact acest lucru: au fost probleme de comunicare și coordonare care au dus la acest moment de neînțelegere, iar presa a explodat pentru că s-a creat o percepție imprecisă, dar picantă.
Concluzii
Din acest incident, putem extrage o serie de concluzii:
1) Nu contează ce spui și ce faci, ci ceea ce se înțelege. Acest lucru se aplică și în business meetings;
2) Trebuie să lăsăm deoparte mitocăniile și propriile păreri personale atunci când reprezentăm ceva mai mult decât pe noi înșine. Exprimarea în public a unor astfel de păreri pot genera o predispoziție spre prejudecată, așa cum putem distinge în cazul președintelui Erdogan;
3) Dacă întâmpinăm o situație sensibilă, trebuie să o rezolvăm în spiritul elevării demnității tuturor părților.
4) Este rolul nostru în calitate de gazdă să asigurăm o bună ședere oaspeților noștri – clienți, prospecți, colegi, parteneri, stakeholders. Asta implică să asigurăm confort nu doar fizic ci și psihoemoțional- adică să evităm insultele și gesturile de prost gust pe cât posibil.
Și mai pe scurt, în 3 cuvinte:
Demnitate. Respect. Curtoazie.
